Postul Nașterii Domnului

15 noiembrie - 24 decembrie (28 noiembrie - 6 ianuarie s. n.)

Acest post care precede marea sărbătoare a Întrupării Domnului este cunoscut de către creştinii ortodocsi sub două denumirii: Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului.
Postul Nasterii Domnului sau al Crăciunului închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament care aşteptau venirea unui Izbăvitor. După cum aceia au aşteptat venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să îl aşteptăm şi noi creştinii şi să întîmpinăm prin ajunare (post) pe Cuvîntul lui Dumnezeu Cel Întrupat, născut din Fecioara Maria. Postul Crăciunului este un post al bucuriei pentru că el precede o sărbătoare a bucuriei: Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Despre folosul oricărui post Sfîntul Ioan Gură de Aur ne precizează că: “postul potoleşte trupul, înfrînează poftele cele nesăbuite, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl urmează“


Ca durată el ţine 40 de zile începînd din data de 28 Noiembrie şi ţine pînă la data de 6 Ianuarie inclusiv. Se lasă sec în seara prăznuirii sfîntului Filip, la 27 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 26 Noiembrie.

Felul cum postim în această perioadă conform regulilor tipiconale este astfel:
- abţinere totală de la carne, ouă şi brînză pe toată această perioadă,
- Lunea, Miercurea şi Vinerea mîncăm bucate pregătite fără untdelemn şi nu consumăm vin,
- Marţea şi Joia se dezleagă (adică putem mînca) la untdelemn şi vin,
- Sîmbetele şi Duminicile, pînă la 2 Ianuarie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin şi peşte.
- dacă în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri prăznuim vreun sfînt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), mîncăm bucate gătite cu untdelemn şi bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie (+), atunci dezlegăm si la peste.
- Marţea şi Joia mîncăm peşte, untdelemn şi bem vin, numai atunci cînd în aceste zile cade vreun sfînt mare (notat în calendar cu cruce neagră sau roşie), ori este hramul bisericii.
- în ziua de Ajun (6 Ianuarie) se mănîncă tocmai seara şi anume: grîu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină.
- în ziua de Crăciun, în orice zi ar cădea mîncăm de dulce (adică: carne, ouă, brînză, şi mîncăruri gătite cu untdelemn) şi bem vin.

MÂNCĂM PEŞTE: la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului - 4 decembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea. De asemenea mîncăm peşte în Lunile, Miercurile şi Vinerile acestui post, dacă în aceste zile cade hramul bisericii din parohia noastră. Totodată dezlegăm la peşte în zilele cu sfinţi însemnati, dacă aceste zile cad Marţea sau Joia. Cu atît mai mult, cînd Marţea sau Joia se întîmplă să cadă hramul bisericii.

Acestea sunt cîteva din prescripţiile tipiconale legate de felul cum trebuie să postim in această perioadă premergătoare Sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, dar bineînţeles că fiecare dintre noi vom ţine după putinţa trupului, post mai aspru sau mai uşor dar numai cu binecvîntarea duhovnicului.

Poate cel rău să ne stăpânească sufletele prin codurile de bare?

 Există, cu siguranţă, forţe antihristice ce ar dori desacralizarea Bisericii şi transformarea acesteia într-un fel de partid politic care să-şi consume energiile în lupte sterile cu un fals antihrist, la ale cărui iluzii ar trebui să se raporteze. Întotdeauna şi la orice oră s-ar primi comandă. Pentru ele ar fi mult mai uşor aşa.
  Lupta pe orizontală este foarte simplu de câştigat de către acestea, când se face din Antihrist centrul vieţii noastre şi nu există o raportare la Hristos, cu care ar trebui să avem o relaţie vie. Mulţi creştini ortodocşi de astăzi nu-şi fac timp nici măcar pentru rugăciunile de dimineaţă ori de seară, însă discută asiduu teme de provenienţă neoprotestantă referitoare la codurile de bare, noile buletine electronice (un fel de noi carnete aducătoare de avantaje materiale şi “pecetluire” în acelaşi timp), sfârşitul lumii (regia, scenariul) şi alte bazaconii, mai ceva ca în teoria drobului de sare. “Ce or să ne facă, ce vom păţi?”. Nu ştiţi cine? „Ei”(?) „masonii, oculta” etc.

Ce este rugaciunea ?

Rugaciunea este o intrare a omului in legatura cu Dumnezeul cel Viu, care este peste tot, si care lucreaza neincetat la mantuirea noastra. Este vorbirea sufletului cu Dumnezeu, strigatul omului dupa ajutorul harului divin, lupta pentru dobandirea iertarii pacatelor, cerere pentru dobandirea mantuirii, cantecul multumirii ai al maririi lui Dumnezeu.
     Rugaciunea este o trambita a sufletului, ca si lumina si hrana pentru viata trupului. E strigat de nadejde, "clipa petrecuta in ceruri", putere care "improspateaza nadejdile inimii".
     Rugaciunea este o mare putere de nobilare, de intarire, de curatire, de pocainta, de progres duhovnicesc, material si de mantuire.
     Sfintii Parinti spun ca rugaciunea este ridicarea omului cu mintea, cu inima, cu credinta si cu vocea la Dumnezeul cel Adevarat, pentru a-L preamari, a-I multumi si a cere de la El toate lucrurile de care avem nevoie pe plan spiritual si fizic, stiind ca El ne aude si ne ajuta.

La pomenirea pruncilor ucişi de Irod...Irozii zilelor noastre

"Câta vreme traim înt-o lume civilizata (?!) unde uciderea celor nenascuti este un drept indiscutabil, nu vom fi vreodata fericiti! Aceasta este cauza principala pentru unele dintre cele mai mari rele care ni se întâmpla."

Irozii zilelor noastre…

“În atmosfera de sărbătoare ce a cuprins cerul şi pământul, la doar câteva zile de la Naşterea Domnului, Biserica îmbracă haină de „plângere şi tânguire multă” pentru pruncii nevinovaţi ucişi de cruzimea lui Irod. Atunci Iisus a fost scăpat de mânia lui Irod. Acum însă, El suferă chinul morţii împreună cu fiecare din pruncii ucişi cu instrumentele moderne ale medicinii, prin voinţa unei societăţi care şi-a pierdut busola şi care a ridicat la rang de lege fărădelegea.   Viaţa începe din momentul conceperii.

Semnificația Crăciunului și neînțelegerea ei

Pe o pagină a ziarului «O.T» dedicată Crăciunului, a fost publicat un articol important al Părintelui Protoprezbiter Gheorghe Metallinos cu titlul: «Semnificația Crăciunului și  neînțelegerea ei». Din acest articol s-a difuzat (demonul tipografiei l-a tipărit) doar un capitol mic, legat de chestiunile dogmatice. Considerăm că este datoria noastră să publicăm întregul articol al părintelui Gheorghe Metallinos, ca nu cumva să devină ținta unei rele întrebuințări din partea unor «binevoitori». Conținutul articolului este următorul:

 Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul a împlinit scopul creării omului prin apariția Sa în istorie, adică prin Întruparea și Nașterea Sa. Unirea făpturii create cu Creatorul său necreat. Scopul Întrupării este îndumnezeirea omului. «Dumnezeu se face Om, ca să-l facă pe Adam dumnezeu» (stihire la Nașterii Domnului). «Acesta S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim» (Sfântul Atanasie cel Mare). «Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni dumnezeu» (Sfântul Ioan Gură de Aur). În logica unui moralist, termenul «să ne îndumnezeim» pe care îl folosesc Părinții, cum ar fi Sfântul Atanasie cel Mare, este smintitor. De aceea, vorbesc despre «îndumnezeire morală».

Magii de la Răsărit şi creştinii de astăzi

“Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii!

 Să căutăm deci să fim şi noi ca magii! Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu L-ar fi văzut dacă nu s-ar fi depărtat de ţara lor. Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii; dar mai bine spus, nici steaua nu ar fi văzut-o dacă nu s-ar fi ridicat de acolo cu râvnă.

Să ne ridicăm şi noi! Lasă-i pe toţi ceilalţi să se tulbure! Noi să alergăm la casa Pruncului! Să nu ni se potolească dorul chiar dacă împăraţi, popoare şi tirani ne-ar tăia drumul. Aşa, vom depărta din calea noastră toate greutăţile.

Că şi magii n-ar fi scăpat de primejdia care venea din partea împăratului, dacă n-ar fi văzut Pruncul. Înainte de a-L vedea, erau înconjuraţi din toate părţile de frică, de primejdii, de tulburări; după ce I s-au închinat, linişte şi siguranţă! Acum, nu-i mai primeşte steaua, ci îngerul, că prin închinare ajungând preoţi, I-au adus şi daruri.

Părăseşte dar şi tu poporul iudeu, oraşul tulburat, pe tiranul ucigaş, nălucirea cea lumească, grăbeşte-te spre Betleem, unde este Casa Pâinii celei duhovniceşti. Eşti păstor? Vino şi vei vedea pe Prunc în colibă! Eşti împărat? Nu vii să-L vezi? Atunci nu ţi-e de folos porfira împărătească! Eşti mag? Asta nu te împiedică deloc, numai dacă vii să-L cinsteşti şi să I te închini Lui, nu ca să calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu.

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne?

Cristina Goreanu

Doamne, Dumnezeul meu cel Sfânt, cum să-Ţi mulţumesc că m-ai scos din învălmăşeala lumii şi m-ai adus în Biserica Ta? Cum să-Ţi mulţumesc că mi-ai iertat păcatele - mai multe decât puzderia de stele de pe cer şi decât nisipul mării? Cum să-Ţi mulţumesc că, orfană fiind, m-ai înfiat şi m-ai făcut fiică a Bisericii Mame şi m-ai dat în grija Prea Sfintei Maicii Tale? M-ai readus în cetatea Ta iubită, unde creştinii se ostenesc la lucrarea faptelor bune asemenea albinelor.

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne, că m-am născut ortodoxă, că m-am alăptat la sânul imun al credinţei pravoslavnice pe care au apărat-o cu preţul vieţii lor, de-a lungul vitregelor vremuri, strămoşii noştri?

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dăruit sănătate, că respir, că trăiesc, că văd, că aud, că simt în juru-mi şi în lăuntrul meu prezenţa Ta cea sfântă?

Tu m-ai adus la viaţă, Doamne, ca să mă bucur de slava Ta negrăită. Doamne, îţi mulţumesc şi pentru necazurile pe care mi le trimiţi, ca să mă apropii tot mai mult de Tine, după minunata Ta iconomie. Cum să-Ţi mulţumesc iarăşi, că de fiecare dată când am greşit şi mi-a părut rău Tu primul mi-ai întins mâna şi ai venit la mine, îndreptându-mi paşii pe dreapta Ta cale?

Cum să-Ţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat să gust o picătură din preadulcele Tău har, care mi-a rănit inima pentru totdeauna şi după a cărui dulceaţă şi gingăşie suspin acum mereu?!

Nu există iubire mai presus decât iubirea Ta, Doamne. Nu există nimeni şi nimic pe lume mai bun şi mai desăvârşit decât doar Tu! Doamne, îţi mulţumesc la nesfârşit că Tu eşti Dumnezeul meu cel Sfânt!