Păcatul mituirii - un punct de vedere

Pr. Teodor OLĂRAŞU

„Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinînd sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicînd: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.” (Matei 28, 12-14) Ortodoxia este incomodă. Ortodoxia dezveleşte păcatul omului, Ortodoxia smulge masca fiecăruia dintre noi, lăsând loc goliciunii sufleteşti a fiecărui păcătos să iasă la iveală, Ortodoxia este incomodă, este stânjenitoare, este denunţătoare, este acuzatoare şi omul păcătos, aşa cum ştim, suportă tare greu critica divină.

Cronologie neotestamentară

 Între anii 170-160 î. Hr. – Alungarea lui Antioh IV Epifanes şi răscoala Macabeilor.
 Între anii 142-63 î. Hr. – Dinastia hasmoneilor.
 În anul 63 î. Hr. – Pompei cucereşte Palestina.
 În anul 40 (37) î. Hr. – Irod devine regele Iudeii.
 În anul 20 î. Hr. – Irod începe lucrările de construire a Templului.
 În anul 10 î. Hr. – Irod sfîrşeşte zidirea Templului (abia în anul 64 d. Hr. lucrările de finisare vor fi încheiate).

Ce înseamnă a fi ateu?

-            A fi “bun cetăţean” (chiar botezat ortodox) în relaţia cu familia, rudele, pretenii, vecinii, şefii, dar fără a crede în Dumnezeu.

-            A fi “instruit”, “învăţat”, “cult”, “savant”, “erou al neamului”, “binefăcător al societăţii”, “luptător pentru fericirea omenirii”, dar nu pentru Hristos, Evanghelie şi Biserică.

-            A fi “om de treabă”, “educat”, “cinstit”, “onest”, “serios”, “riguros şi metodic”, “harnic şi priceput”, “bun gospodar acasă şi la serviciu”, “curat şi ireproşabil în toate”, dar fără să te preocupe Hristos, Biserica, mîntuirea.

-            A fi “corect”, “punctual”, “elegant”, “manierat” şi “respectuos” cu tot omul, dar fără a te smeri, considerîndu-te om cu păcate, vinovat de multe răutăţi şi crezînd în Hristos.

-            A nu fi de loc credincios, nici măcar cît păgînii, crezînd că nu există decît ceea ce se vede, se aude, se gustă, se pipăie, căzînd aşadar în animalitate. 

Ce înseamnă a fi ecumenist?

-            A crede şi a spune că nu contează “biserica”, religia, credinţa din care faci parte, că toate sînt bune, că toţi avem acelaşi “dumnezeu”, dar numit în diferite chipuri, după “tradiţii”.

-            A crede şi a spune că Vechiul şi Noul Testament sînt schimbate, răstălmăcite, falsificate, greşit scrise ori traduse de Sfinţii Părinţi şi de istoricii Bisericii, cu sau fără intenţia de a ascunde adevărul înşelînd pe credincioşi.

-            A crede şi a spune că Biserica nu are, nu cunoaşte şi nu vesteşte: adevărul, mila, pacea, dragostea, dreptatea etc., aşa cum au fost acestea arătate şi lăsate nouă de Hristos la vremea sa, ci că dimpotrivă, ele sînt nesigure şi relative în Biserica Ortodoxă.

Ce este erezia ?

-            Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe.

-            Credinţa, părerea şi propovăduirea că mîntuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mîntuieşti.

-            Credinţa că - dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti “religios”, credincios, “mistic”, “spiritual” etc., fără a fi ortodox - te poţi mîntui.

-            Credinţa şi mărturisirea că te poţi mîntui (şi) prin “tehnici”, “asane”, “meditaţii”, “formule” (“mantre”), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).

-            Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un “mare învăţat“, un “mistic”, un “iluminat”, un “înţelept”, un “guru”, un “iniţiat” cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un “şef spiritual”, un fel de “mare şaman” venit din “ceruri astrale”, ori “strălucită personalitate” a umanităţii, iar nu Însuşi Dumnezeu-Cuvîntul. 

Creştinii Ortodocşi

Cu părere de rău putem observa cum astăzi mulţi dintre creştini, inclusiv eu, uită care este chemarea noastră iniţială, a celor ce suntem chemaţi de a purta numele lui Hristos prin lumea de azi. Da, într-adevăr a fi creştin e mare lucru, dar acest lucru presupune un permanent efort. Şi aici vorbesc de efortul voinţei sau mai bine zis al bunăvoinţei. Stăteam şi mă gândeam: oare mai există în lumea asta oameni cu inimă curată?.. în care să ai încredere şi care să-ţi fie fraţi mai ceva decât fraţii naturali sau măcar ca ei. Da... poate vreau prea multe. Mă gândeam că eu însumi sunt un laş pentru că nu ştiu să iert. Mă gândeam că poate ar trebui să mai deschid ochii şi să – mi aduc aminte de ucenicii Domnului. Chiar şi ei deşi erau cei mai apropiaţi de Iisus, de Mântuitorul, s-au lepădat şi L-au părăsit atunci când Iuda Îl vindea pentru 30 de arginţi.

Botezul meu ortodox - „Drumul meu de la Baptism la Ortodoxie”

Emanuela Iancu

Cu ajutorul Domnului am ajuns să mă botez ortodox. Mă aşteptam să fie destule ispite în preajma botezului şi, într-adevăr, n-au lipsit. Nu le-am înţeles iniţial rostul, dar după o vreme am simţit că tocmai limpezirea lor m-au făcut să primesc nişte răspunsuri de care aveam nevoie. Am trecut prin momente de deznădejde, dar am simţit că am de partea mea toţi Sfinţii.